De ce alegem mereu același tip de partener?
Ai observat vreodată că, indiferent cât de mult îți dorești o relație diferită, ajungi mereu în aceleași tipare? Parteneri care nu îți oferă ce ai nevoie, relații care se încheie la fel sau conflicte care se repetă? Acest fenomen nu este întâmplător – psihologia explică faptul că alegerile noastre sentimentale sunt influențate profund de experiențele timpurii, de tipul de atașament și de mecanisme inconștiente.
- Tiparele relaționale se formează în copilărie
Psihoterapeutul John Bowlby, fondatorul teoriei atașamentului, susține că modul în care am fost îngrijiți în copilărie modelează așteptările noastre în relațiile adulte. Dacă ai avut părinți indisponibili emoțional, s-ar putea să fii atras de parteneri care, la rândul lor, nu îți oferă siguranță afectivă. Esther Perel, renumit psihoterapeut integrativ, explică acest fenomen astfel: „Ne îndrăgostim nu doar de o persoană, ci de o dinamică – una care ne este familiară, indiferent dacă ne face bine sau rău.”
- Iluzia reparației emoționale
Un alt motiv pentru care repetăm aceleași alegeri este nevoia inconștientă de a repara trecutul. Psihanalistul Carl Jung spunea că „până când nu faci inconștientul conștient, el îți va conduce viața și îl vei numi destin.” Alegem parteneri asemănători celor care ne-au rănit în copilărie, sperând să obținem în sfârșit iubirea sau validarea pe care nu am primit-o atunci.
- Convingerile despre iubire ne sabotează
Dacă ai învățat că iubirea trebuie „câștigată” prin efort, sacrificiu sau suferință, vei fi atras de relații în care acest scenariu se repetă. În psihoterapia integrativă, Jeffrey Young descrie aceste tipare ca „scheme cognitive disfuncționale” – convingeri adânc înrădăcinate care ne ghidează alegerile, chiar și atunci când nu sunt benefice pentru noi.
- Creierul caută familiaritatea, nu fericirea
Din punct de vedere neurologic, creierul asociază familiaritatea cu siguranța, chiar dacă această familiaritate este toxică. Harville Hendrix, autorul conceptului de „Imago Therapy”, spune că „ne simțim atrași de parteneri care reflectă atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale figurilor noastre parentale.” Cu alte cuvinte, creierul nostru preferă ceea ce cunoaște, chiar dacă ne face rău.
Cum ieșim din acest cerc vicios?
Conștientizare: Observă tiparele relaționale pe care le repeți și întreabă-te de unde provin.
Autenticitate: Încearcă să faci alegeri conștiente, nu dictate de frică sau de obișnuință.
Terapie: Psihoterapia integrativă te poate ajuta să identifici și să schimbi aceste tipare.
Limite sănătoase: Nu confunda „scânteia” inițială cu o conexiune sănătoasă – uneori, atracția puternică poate fi doar ecoul unui tipar vechi. Alegerea unui partener nu este doar o chestiune de „noroc” sau compatibilitate, ci și o reflecție a lumii noastre interioare. Când începi să schimbi relația cu tine însuți, începi să alegi și oameni diferiți
Psiholog clinician, Psihoterapeut integrativ Georgeta Fustos